“Eminescu, Veronica, Creangă” – documentar, 1914

iunie 22, 2009 at 7:33 pm (Eminescu, Ion Creanga) (, , , , , , )

Şi nu orice documentar: primul documentar despre Eminescu. O peliculă care aminteşte de o epocă care încă trăieşte prin poezie, prin scrierile lor. Publicat de Miron Manega :



*Are titlul “Eminescu, Veronica, Creanga” si este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar in 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Existenta si importanta nationala a acestui document a fost semnalata in presa (“Saptamana Financiara” si revista “Vreau bilet”) de jurnalistul Miron Manega.

*Text de pe Youtube, descrierea video-urilor.

Permalink Scrieti un comentariu

Iubirea

iunie 22, 2009 at 7:24 pm (Biblia) (, , , , )

Permalink Scrieti un comentariu

Leoaică tânără, iubirea

iunie 22, 2009 at 7:19 pm (Nichita Stănescu) (, , , , , , , , , , , , , )

Nichita Stănescu

Leoaică tânără, iubirea
mi-ai sărit in faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a infipt in faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţîşni,
curcubeu tăiat in două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mana la spranceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
incă-o vreme,
si-ncă-o vreme…

Permalink Scrieti un comentariu

Odă (în Metru Antic)

iunie 22, 2009 at 6:58 pm (Eminescu) (, , , , , , , , , , , )

Mihai Eminescu

Nu credeam sa-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânar, înfâşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visatori la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot sa mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca sa pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Permalink Scrieti un comentariu